Date privind evoluția în timp a unității teritorial-administrative
Amplasată în partea de N-E a judeţului Brăila, pe DJ 202B, comuna Scorţaru Nou se învecinează cu comuna Măxineni la nord şi comuna Racoviţa la nord-vest şi este străbătută de râul Buzău, care traversează teritoriul judeţului Brăila pe o lungime de 126 km.
Faţă de Municipiul Brăila, comuna Scorţaru Nou se află la aproximativ 30 de km.
Teritoriul comunei este străbătut de DJ 202B care face legătura între satele Scorţaru Nou, Sihleanu şi Gurguieţi. Relaţia cu celelalte sate ale comunei ( Pitulaţii Vechi şi Pitulaţii Noi), aflate pe malul stâng al Buzăului se face prin DC 1 şi DC 51.
Repartiţia şi evoluţia în teritoriu a reţelei de localităţi, în ansamblu, este rezultatul unui complex de condiţii naturale şi social economice care s-au manifestat în diferite etape istorice.
Aşezările rurale au evoluat, în principal, sub acţiunea factorilor social-economici, dar s-au dezvoltat şi sub influenţa mediului natural, a localizării în raport cu posibilităţile de alimentare cu apă, cu existenţa unor resurse (lemn, piatră, loc de cultivat şi de păşunat), a unor microclimate de adăpostire, a terenurilor prielnice pentru extinderea vetrelor, etc.
Reţeaua de localităţi prinde a se contura mai bine abia în partea a doua a sec. XIX, prin formare de sate noi prin împroprietărire. La definitivarea şi fixarea reţelei de sate au contribuit în mare măsură construcţia căii ferate şi modernizarea drumurilor principale. Acestea au provocat fenomenul de roire, satele de codru şi cele retrase migrând spre zone deschise, de-a lungul drumurilor şi spre văi.
Fenomenul de roire şi formare de sate prin împroprietărire au determinat în unele cazuri extinderi tentaculare sau constituirea de nuclee noi.
Extinderea vetrelor de sat ia amploare aproape în tot judeţul, satele ieşind din perimetrele în care au fost încorsetate şi obligate să se dezvolte prin legea sistematizării din 1974.
O analiză mai aprofundată relevă complexitatea şi complementaritatea sistemului relaţiilor existente, care cuprinde relaţii demografice, social - culturale şi politico-administrative. Un tip de relaţie care se stabileşte între centrul urban polarizator (Municipiul Brăila) şi teritoriul comunei, constă în legătura dintre industriile existente în mediul urban şi resursele naturale ale ariei adiacente, respectiv între consumul agroalimentar urban şi agricultura spaţiului rural.
Această zonă se se caracterizează prin următoarele elemente:
- Localizare: teritoriul comunei Scorţaru Nou este sitat în partea de nord-est a judeţului Brăila, face parte din Câmpia Siretului Inferior şi este traversat de râul Buzău;
- Componenţă: satele Scorţaru Nou, Pitulaţii Vechi, Pitulaţii Noi, Sihleanu şi Gurguieţi;
- Potenţial economic: culturi agricole, păduri şi păşuni naturale;Potenţial demografic: densitate redusă, sold natural negativ cu tendinţă de îmbătrânire;
- Potenţial fizico-geografic: zonă de luncă, cu multe albii părăsite şi soluri aluviale; fiind aşezată pe malul râului Buzău, comuna beneficiează de asemenea de plajă pe o lungime de1,2 km, aceastea fiind înconjurată de păduri de salcâm, salcie şi plop;
- Accesibilitate: cu infrastructura deficitară.
Caracteristici semnificative ale teritoriului si localităţilor, repere in evoluţia spaţială a localităţilor
Referitor la istoricul localităţilor care formează comuna Scorţaru Nou se găsesc mai multe variante in monografia acesteia, care însă nu au la bază documente scrise mai vechi.
Sat Scorţaru Nou
Se susţine a fi înfiinţat în anul 1821, de către Ene Cimpoianu şi alţi locuitori care au venit din satul Scorţaru Vechi, fugind din cauza unei boli rele de care mureau toţi locuitorii cei mai sănătoşi, în două zile. Prima târlă cu înjghebare de sat au facut-o locuitorii de pe malul drept al Buzăului; mai târziu însă au schimbat vatra satului cu puţin mai sus.
Satului i s-a zis pe vremuri si Iazu-Cioranii dupa numele moşiei Iaşu si Cioranii.
Se mai povesteşte din bătrâni că proprietarul moşiei Scorţaru Vechi era Paşa numit Scorţaru, aşezat cu administraţia în sat. Pe la anul 1870 o parte din locuitorii satului Scorţaru Vechi din cauza unei boli molipsitoare , împreună cu preotul lor, Radu Popescu şi cu îngăduiala turcului Scorţaru au plecat sub conducerea fiului Paşalei Omer, spre a alege alt loc de sat, însă nu în afară de raiaua Brăilei.
Băjenarii aceştia conduşi de Omer şi de popa Radu au fixat ca satul cel nou să fie amplasat pe malul drept al râului Buzău.( Extrase din istoricul judeţului Brăila)
Sat Pitulaţii Vechi
Sat vechi, format prin anii 1810 pe ţărmul stâng al Buzăului, mai inainte era aşezat spre apus de unde este astăzi şi purta numele de Gurguieţii. ( Extras din istoricul judeţului Brăila)
Sat Sihleanu
Sat vechi aşezat pe malul drept al Buzăului. Nu se ştie când a fost înfiinţat. Se crede că au fost aduşi aici locuitori de moşul Ion Grădişteanu, proprietar de moşie în anul 1840 şi un anume Zamfirache Sihleanu, al cărui nume l-a însuşit şi satul. ( Extras din istoricul judeţului Brăila)
După 1990, localităţile comunei Scorţaru Nou au evoluat în contextul naţional marcat de desfiinţarea unităţilor de C.A.P., aplicarea legii 18 / 1990, lege a cărei aplicare a generat consecinţe care s-au perpetuat până în prezent: restituirea terenurilor vechilor proprietari a determinat o fărâmiţare exagerată a fondului funciar, cu urmări în ceea ce priveşte accentuarea fenomenelor de eroziune a terenurilor agricole. Unităţile de creştere a animalelor au fost desfiinţate, creşterea animalelor mutându-se în gospodăriile populaţiei. Fărâmiţarea fondului funciar a generat o agricultură subzistenţială, individualistă, destinată în primul rând nevoilor proprii.
În acelaşi timp, se manifestă un alt fenomen specific perioadei de după 1990. Prăbuşirea economiilor industriale ale marilor oraşe a generat reîntoarcerea în mediul rural a unui număr semnificativ de persoane care lucrau în mediul urban în sectorul industrial, accentuând astfel problemele economice ale populaţiei comunei.
Deschiderea graniţelor României şi, ulterior, aderarea României la Uniunea Europeană, a determinat emigrarea masivă a forţei de muncă în străinătate. De asemenea, revitalizarea economiei marilor oraşe a determinat, în ultimul deceniu, emigrări şi fenomene de navetism pentru muncă, în special în construcţii.
Se estimează ca, în viitorul apropiat, situaţia economică, şi socială a comunei să se îmbunătăţească, în special datorită numeroaselor fonduri alocate pentru dezvoltarea mediului rural.